Vinovatul

Pentru lacrimile noastre,scurse lin și sacadat,

Se pare că am uitat,dar nu e nimeni vinovat.

Pentru brațele cuprinse de un dor amețitor, al umbrelor ascunse sub ușa de la dormitor

Totul are astăzi,un alt rol.

Nu am să uit de ce te-am vrut în primul rând.

Nu am să mint că nu știu ce-i iubirea!

Dar am să-mi silabisesc mai bine ultimul cuvânt,

Decât să aflu,iar,ce-i amăgirea!

Să nu îți pară rău că mâine nu mai sunt a ta!

Eu mâine sunt în fapt a nimănui.

Rămân să-mi spun povestea orișicui,

Povara sufletului-mi va vrea...să care.

Am buzele uscate,sărutul tău nu e aici să stinga...

Focul trosnește lin în noaptea lung-pelină.

Te văd purtat departe,de o mână fină,

În timp ce doi foști noi,de braț se plimbă.

Bezele de nedumerit

Nu știu ce să spun întrucât nu știu dacă ar trebui să spun ceva acum. Este aproape 2 dimineața și gândurile nu îmi sunt limpezi. Nu...deloc.


Tu cum ești ?Tu oricare ai fi tu în această oră,nimeni nu ar face diferența cu nimic,pentru că cei ce ar conta nu mai sunt aici să-mi spună că totul va fi bine. Te întreb încă o dată...


Tu cum ești? Pentru că eu respir greu în timp ce mă chinui să-mi țin departe de obraji,roua. Am vrut să am atât de mult...am vrut să pierd atât de puțin și cu toate acestea balanța nu mi-a fost în echilibru niciodată...La dracu! Eu nu voiam să fiu așa! Eu nici măcar nu am ales să fiu...Dar tu? 


Tu cum ești? Am amorțit de atât dor până când am uitat cui îi era adresat. Am cunoscut nu doruri ci doleanțe noi pe care le experimentez într-un mare fel hipnotic. Indu-mi gânduri pentru că nu am să fac un pas să plec. Am să stau și am să greșesc...Impune-mi doar ca să nu te ascult și pedepsește-ne pentru fericire...eu sunt incoerentă.Dar tu?


Tu cum ești? Se spune că oamenii lasă umbre,eu nu am lăsat decât praf. Dar te văd cum te joci în el și îți place. Mi-ai scris numele...și cât sper să fi fost inima ta acolo, inconștientule. Nu ne jucăm cu persoane astăzi. Astăzi ne întrebăm cum suntem. Alunec pe panta pianului și scot sunete de plăcere în drumul meu către sfârșit. Mă bucur de viață - greșind. Dar eu știu ce fac! Dar tu... 


Tu cum esti? Dă-i drumul! Sau cum ai de gând să nu clachezi? Crezi că eu aveam impresia unei seri de vară de o veșnicie? Crezi că nu știam că singurătatea e prezentă-n mulțime? Cine ți-a spus ție să nu mă faci fericită? Cine ți-a permis să nu mă săruți...când știu că asta-i tot ce-mi aduc aminte din ploaie. Te alung în viața mea... Te rog ramai o clipa.


Tu cum ești?

Gânduri pentru mai târziu (7)

Am un pumnal înfipt în piept
Încerc să-l scot răsucindu-l încet...
Mă deghizez în pași de umbră,
Plec! Eu nu mă mai întorc pe cărarea asta strâmbă!
Dar se aud șoapte și vocea tăioasă răsună în zare
"Uită-te la ea cum nu e înstare...cum moare"
Închid ochii și merg mai departe,am rana deschisă spre soare-
Nu mai doare.

Bucăți

Oglinda mă minte,mă pierde,mă poartă
Se fărâmă-n bucăți vrând să provoace artă!
Imaginea-i moartă și tristă și oarbă,
Persoana mea în fapt,s-a spart.


Te plimbi în decoruri de vânăt și frig
Încerc să te-ating,fugi!
Încerc să te-opresc,strig!
Ajung să te simt,cad.


Peisaje îmbie un freamăt de dor...
Trecutul dimineților spre care nu vreau să cobor!
Nu ești povară ești zâmbet și seară
Acum cântecul liniștii ce mă doboară...amar .


Oglinda se-adună,dar e toată un ciob
Privită-n ansamblu
De-un chip mult prea tandru...
Făcuta e de pleoapele-mi grele de lacrimi...zob .


Pe mâine

Love for Lust

They told me things we never even thought And still I don’t belive a word they grumble Reject my simple way of trusting words of fragile I push my head into deny

As much as I remember then The story had the smell of weak As if my life was based on gamely tricks Why have I let my soul open again

Forgive Forget , Losing my track In woods of dreams and fairytales Whom could relay me memories and facts Which I creat by following my way

You tought me everything I know I gave you everything I got A balance based on good and bad Whom we colapsed with too much love

We lost the rooth between all definition We took the lie and drawn it in the sea We couldn t let our arms let go a second And now we made ourselves lose “we”

From all the lust for love we had There s nothing left to tell about Cause we forgot what we should trust And turned our love….in love for lust