Vinovatul

Pentru lacrimile noastre,scurse lin și sacadat,

Se pare că am uitat,dar nu e nimeni vinovat.

Pentru brațele cuprinse de un dor amețitor, al umbrelor ascunse sub ușa de la dormitor

Totul are astăzi,un alt rol.

Nu am să uit de ce te-am vrut în primul rând.

Nu am să mint că nu știu ce-i iubirea!

Dar am să-mi silabisesc mai bine ultimul cuvânt,

Decât să aflu,iar,ce-i amăgirea!

Să nu îți pară rău că mâine nu mai sunt a ta!

Eu mâine sunt în fapt a nimănui.

Rămân să-mi spun povestea orișicui,

Povara sufletului-mi va vrea...să care.

Am buzele uscate,sărutul tău nu e aici să stinga...

Focul trosnește lin în noaptea lung-pelină.

Te văd purtat departe,de o mână fină,

În timp ce doi foști noi,de braț se plimbă.

Bezele de nedumerit

Nu știu ce să spun întrucât nu știu dacă ar trebui să spun ceva acum. Este aproape 2 dimineața și gândurile nu îmi sunt limpezi. Nu...deloc.


Tu cum ești ?Tu oricare ai fi tu în această oră,nimeni nu ar face diferența cu nimic,pentru că cei ce ar conta nu mai sunt aici să-mi spună că totul va fi bine. Te întreb încă o dată...


Tu cum ești? Pentru că eu respir greu în timp ce mă chinui să-mi țin departe de obraji,roua. Am vrut să am atât de mult...am vrut să pierd atât de puțin și cu toate acestea balanța nu mi-a fost în echilibru niciodată...La dracu! Eu nu voiam să fiu așa! Eu nici măcar nu am ales să fiu...Dar tu? 


Tu cum ești? Am amorțit de atât dor până când am uitat cui îi era adresat. Am cunoscut nu doruri ci doleanțe noi pe care le experimentez într-un mare fel hipnotic. Indu-mi gânduri pentru că nu am să fac un pas să plec. Am să stau și am să greșesc...Impune-mi doar ca să nu te ascult și pedepsește-ne pentru fericire...eu sunt incoerentă.Dar tu?


Tu cum ești? Se spune că oamenii lasă umbre,eu nu am lăsat decât praf. Dar te văd cum te joci în el și îți place. Mi-ai scris numele...și cât sper să fi fost inima ta acolo, inconștientule. Nu ne jucăm cu persoane astăzi. Astăzi ne întrebăm cum suntem. Alunec pe panta pianului și scot sunete de plăcere în drumul meu către sfârșit. Mă bucur de viață - greșind. Dar eu știu ce fac! Dar tu... 


Tu cum esti? Dă-i drumul! Sau cum ai de gând să nu clachezi? Crezi că eu aveam impresia unei seri de vară de o veșnicie? Crezi că nu știam că singurătatea e prezentă-n mulțime? Cine ți-a spus ție să nu mă faci fericită? Cine ți-a permis să nu mă săruți...când știu că asta-i tot ce-mi aduc aminte din ploaie. Te alung în viața mea... Te rog ramai o clipa.


Tu cum ești?