( Acest text se citește fără prescripție de orice fel. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă psihologilor sau psihiatrilor.Nu v-a rugat nimeni,oricum, să îl citiți.)
Răspunsul ideal al întrebării „Ce vrei să faci cu viața ta?”: “ Eu știu ce am de facut ! În acești ani de viață, m-am maturizat și am căpătat experiența necesară, dar în NICI un caz completă pentru evoluția mea ca și persoană într-o societate atât de bine închegată. Alături de călăuzii mei, ce mă ghidează și mă feresc de posibilele experiențe neplăcute – voi lupta pentru O VIAȚĂ ( căci doar una avem și cât de des uităm acest lucru) BUNĂ ȘI PROSPERĂ. Îmi voi reprima ideile contradictorii și îmi voi omogeniza gândirea la nivelul tuturor celorlalți.
Desigur cele relatate mai sus, sunt într-adevar gânduri benefice majorității. Și cu siguranță o astfel de gândire aduce cu sine o viață calmă și bună( în limitele definiției de BUN al fiecăruia). Și probabilitatea ca la vârste de sub/putin peste 20 de ani să te poți declara “învățat” este redusă la scale impresionant de mici. Adevărat.
DAR. Psihologia – da știința nebunilor cum o definesc “normalii” – ne traduce viața ca pe un bun propriu și personal. Ne pune în legături de tot felul, cu cei din jurul nostru, fără a ne răpi însă a noastră integritate, a noastră decizie, al nostru drum în viață. Avem dreptul să spunem NU STIU. Avem dreptul de a face o greseală atât timp cât ne asumăm responsabilitatea pentru aceasta. Avem dreptul să nu luăm alte vieți exemplu și avem cu siguranță dreptul de a nu trebui întotdeauna să facem ceva.
Suntem sufocați, odată cu pătrunderea în viața adultului tânăr, de mecanisme atât de bine ancorate în societate de ai nostrii strămoși. Gândiți-vă: sunt atâtea vieți ce au trăit înaintea noastră, încât dacă am accepta să învățăm din alte experiențe, am trăi viețile lor și nu ale noastre.
Acum poate vă întrebați: dar de ce să greșim? Ce este atât de reconfortant în a face o greseală în loc să o ocolești prin prisma antecedenților? – Ei nu sunt TU. Doar pentru că situația de bază coincide, persoanele implicate și structura per-total sunt altele! TU ești altul, TU simți altceva corelat cu evenimentul, TU iei alte decizii!
Suntem atât de disperați să încolăcim frânghii peste “membrele” persoanelor apropiate, încât nu auzim țipetele de “durere” din partea acestora. Urlete “rebele” ce imploră eliberare.“ Nici nu știu oamenii câte uși se trântesc în umbra unui NU”. Ne-am robotizat .Spunem ce vrem să se auda pentru că de ascultat,nu mai vrem să ascultăm și nici măcar să fim ascultați. Monotonia și coerența hipnotizantă sunt acum un lux, în care fiecare dimineață este reprezentată sub aceeași grafică: cafea,un oftat lung și pornirea la drum. Ziua de mâine nu mai există și nici necunoscutul din ea. Știm bine de ieri ce vom face maine. Știm bine și ce vom face noi și și ce au făcut “ăia mulți” acum mult timp.
Răspunsul greșit:“ Uite ce am eu de gând – să-mi trăiesc viața!”
Deși un răspuns scurt și simplu, acesta poate genera multiple întrebări,discuții pâna la preinfarct. Ce înseamnă “să-mi trăiesc viața”? Care e definiția progeniturii de VIAȚĂ? Cine a împuternicit firava creatură, cu arta tricotării de experiențe noi și inedite? De aici - retezarea aripilor cu orice preț.
Unii aleg să și le bandajeze și să riște,alții și le dezrădăcinează și pun în locul lor cioturi ale altor aripi vechi.
“Am vârsta la care vreau să mă lași să trăiesc. La care vreau să rup sforile. La care vreau să mă ridic de pe genunchii tăi de VENTRILOC și să pășesc și să vorbesc Eu pentru Mine!”
Teoriile, întotdeauna frumoase și precise. Cum stau neclintite de vreme și se amuză de sora lor practica. În fapt, câți aveți curajul să priviți în ochii trecutului și să spuneți răspicat NU, când manipularea e atât de dulce. Când suntem atât de mecanizați și atât de falși și triști, încât VIAȚA(UNA,DOAR UNA) o lăsăm în mâinile “pricepuților”,“cunoscătorilor” ce au greșit de mii de ori mai mult ca noi,doar că nu am asistat la eroare!
Interesant este și cum există unii tineri atât de îndoctrinați de aberațiile acestea vechi, încât susțin cauza și somatizează cu aceasta. Cum să îți permiți,în fond…să îți trăiești propria viata.
