Ce știu eu, nu?! Doar mie mi s-a întâmplat să pun un picior în fața celuilalt pe o stradă plină de “goi” și să nu îmi pot explica de ce mă aflu aici, acolo, acum, atunci…oricând-oriunde. Doar mie mi se pare că mă sufoc în umbra jegoasă a unor cuvinte aruncate mult prea repede în pieptul unui inocent. Ne hrănim din ce în ce mai des cu speranțe fondate de nimic. Ne pripim să zdrobim suflete și apoi rămânem cu un zâmbet idiot pe față, în timp ce mâna altcuiva adună cioburile provocate.
Lumea a obosit. Eu am obosit să mai adulmec înecăcioasele pretenții de la oameni ce nu au dreptul să mi le ceară. Și ați amuțit toți! Nu se mai deschide o gură să sfâșie tăcerea asta stearpă și rece, ignoranța cea de toate zilele. Plângeți în colțuri aspre și blestemați destinele nevinovate, invocați un stupid ghinion și respingeți tot.
În fiecare zi un sentiment se “sinucide” – un om se joacă de-a baba oarba cu viața lui – cineva îți spune să renunți pentru că nu poți și tu, oricine ai fi dacă esti, accepți asta! Demnitatea s-a dus de mult și tu te minți cu nesimțire că mâine cineva te va scoate la lumină. “Cineva”,oricine, Dumnezeule, numai să nu fii tu!
Responsabilitatea și-a pierdut conotația de când a aparut Vina. Înțeleg că nu ne mai pasă…cum să ne mai pese, în fond…ce mai e de păsat? Greșeala a devenit fatalitatea mândriei și ai dreptul să greșești doar dacă accepți să slujești dreptatea altcuiva.
Dacă închid ochii și mă răsfăț cu o clipire, trei și-au luat viața și cei din jur nu înțeleg de ce, bătrânii mor prematur prin excluderea lor din societate și copiii sunt investiție. Suntem furioși, dar ne facem complimente. Nu vede nimeni cât de patetic e un zambet scârbit și dezgustat? Ne place să construim punți, dar trântim uși la capate…Lași.O puzderie de lași, fricoși și falși.
În fiecare zi un sentiment se “sinucide” – un om se joacă de-a baba oarba cu viața lui – cineva îți spune să renunți pentru că nu poți și tu, oricine ai fi dacă esti, accepți asta! Demnitatea s-a dus de mult și tu te minți cu nesimțire că mâine cineva te va scoate la lumină. “Cineva”,oricine, Dumnezeule, numai să nu fii tu!
Responsabilitatea și-a pierdut conotația de când a aparut Vina. Înțeleg că nu ne mai pasă…cum să ne mai pese, în fond…ce mai e de păsat? Greșeala a devenit fatalitatea mândriei și ai dreptul să greșești doar dacă accepți să slujești dreptatea altcuiva.
Dacă închid ochii și mă răsfăț cu o clipire, trei și-au luat viața și cei din jur nu înțeleg de ce, bătrânii mor prematur prin excluderea lor din societate și copiii sunt investiție. Suntem furioși, dar ne facem complimente. Nu vede nimeni cât de patetic e un zambet scârbit și dezgustat? Ne place să construim punți, dar trântim uși la capate…Lași.O puzderie de lași, fricoși și falși.
