Am un pumnal înfipt în piept
Încerc să-l scot răsucindu-l încet...
Mă deghizez în pași de umbră,
Plec! Eu nu mă mai întorc pe cărarea asta strâmbă!
Dar se aud șoapte și vocea tăioasă răsună în zare
"Uită-te la ea cum nu e înstare...cum moare"
Închid ochii și merg mai departe,am rana deschisă spre soare-
Nu mai doare.
No comments:
Post a Comment