Lasă-mă 5 secunde.Nu m-am născut în petec de cuvinte,nu ştiu cum să le dezlipesc de buzele ce se strivesc între ele fără milă.În faţa mea,nimic.În umbra mea,trupul tău neclintit.Roşu-nchis ce-a mai rămas din oja mea cojită,capătă nuanţe de vişină putredă în contopirea întâmplătoare cu roua târzie a obrajilor mei.Nu ştiu cum, deşi mi s-a promis din cărţi străbune o veşnicie eternă în fericiri,pieptul meu acoperit de mohair ieftin îşi caută acum accesoriul sângeriu…Cred că îl aud bătând ritmic în umbra mea,dar nu vreau să mai ascult nici măcar un “tic”, deci taci!
Lasă-mă 4 secunde.Nu stiu,nici acum după atât timp cum să îţi spun NU! Legănată de priviri pătimaşe,renunţ la defaimarea definiţiei de TU şi cu o speranţă stearpă în mâini mă răsucesc ades’ pe călcâie şi atârn cu teamă în braţele tale. De-ai zice “stai“ m-aş face piatră şi-aş zăbovi în prezenţa ta un timp.
Lasă-mă 3 secunde. Cu ochii strâns închişi să-ţi uit fiinţa în nepăsare şi să...lasă-mă!
Lasă-mă 2 secunde. Pentru a-mi ierta trecutul,cel banal prin definiţie şi extravagant prin descriere; să-mi sudez gratiile rupte şi să smulg funia de catifea din jurul meu. Scoate-mă din încleştarea ta stupidă,eu azi nu mai pot să stau aici.
Lasă-mă o secundă. Îmi cobor privirea şi ridic ciobul de jos; mă reflect în el diform; îl pun lângă rama spartă. Păstrează-mi gandul. De azi - nici O secunda a ta .
No comments:
Post a Comment