Eu nu am știut niciodată când să spun stop.Nici măcar nu am încercat să dibuiesc printre miile de întâmplări și momente,un anume secund în care ar fi fost cazul să o fac.Eu nu am știut niciodată când să spun hai! Nici măcar nu am încercat să clintesc în adierea ideilor...Eu noaptea hibernez...
"Lumina asta îți alunecă pe șolduri și urcă spre umeri. Ești atât de frumoasă." (Sărutul)
Pentru că noaptea este visul nostru. Eu m-am născut să visez și pentru că noaptea...mă lasă să fac asta...Eu noaptea plutesc.
"Am amețit.Și eu te iubesc"
Ți se par rânduri fără sens. Pentru că noaptea nu a fost făcută să fie deslușită-n gândurile amorezilor. Noaptea e făcută doar pentru simțiri și simțuri. Nu vezi,noaptea...atingi.Nu auzi, noaptea savurezi. Nu iubești...noaptea te îndrăgostești. Umbrele au fost inventate de soare si soarele le-a predat lunii pentru că noaptea...Noaptea umbrele sunt vesnic în doi. Pentru că noaptea te învață că altruismul și plăcerea sunt avuția vieții. Pentru că noaptea ești tu-întunecat și tandru.
" Ai grijă ce visezi!"
"Desigur,am să încerc"
Pentru că noaptea e visul ce nu-l caut,dar se întâmplă. Pentru că noaptea face parte din rutina buzelor lipite și mișcătoare. Pentru că noaptea trupurile par trestii-n vânt și unduire. Pentru că noaptea...Noaptea...
Razele soarelui prevestesc trezirea. Pentru că noaptea amorțim în neștiința cauzelor următoare-acolo-ne iubim cu adevarat.
"Nopțile sunt reci de unul singur"
"Și eu..."
No comments:
Post a Comment