CF?BN !

CF? BN !
Stereotipia.Da.Ceara lui de stereotip. Am presupus inițial că messenger-ul este creat pentru comunicare.            [recunosc faptul că la început era totul despre obținerea cât mai multor ID-uri,necunoscute bineînțeles,care să mă propulseze pe "piața" comerțului cu prieteni. Cunoștințe în fapt. Figuri aducătoare de memoria unui avatar de fapt. 15 ani-vârsta de fapt] Dar nu. Messenger-ul este făcut pentru complet altceva. Messenger-ul este     [general vorbind și excluzând minimalele(nu minimaliștii-din ce în ce mai deși,din ce în ce mai ridicoli)] modalitatea de a-ți permite să fii egoist fără ca mulți să realizeze asta.


Gândește-te de câte ori nu ai fost întrebat:CF?( ce faci?-deși nu am dubii că până și vârsta a 3-a știe prescurtările acestea populare). Gândește-te de câte ori nu aveai lacrimi până-n barbă și ai răspuns BN!      (zâmbesc acum-e ironie)


Apoi linișteste-te și nu da un mass tuturor să le zici că ai aflat cât de egoiști sunt. Pentru că ești și tu la fel ca ei.Ca ei.Ca mine(zâmbesc-pentru că știu că așa este)


Eu spre exemplu. Mă trezesc prinsă în vârtejul a câtorva căsuțe messengeriale debutante cu CF? Răspunsul meu nu apare imediat în nici una din ele. De ce poate te întrebi. Să vedem. M-au întrebat CF? o colegă ce probabil vrea să afle rezultatele la examen,vecina de pe scara cealaltă care probabil caută o melodie, prietenul meu cel mai bun care vrea să ieșim, fostul meu prieten care vrea să se bage în seama,un necunoscut ce a făcut rost de ID-ul meu și acum vrea să socializeze "a la vârsta preșcolară". Ce-aș răspunde eu la această întrebare?:


"Stau proptită pe scaun cu o cană de cafea și un pachet de biscuiți și încerc să-mi amintesc de unde știu gustul ăsta de ciocolată amară.Tocmai am terminat de downloadat melodia pe care am dansat prima dată cu tatăl meu,care apropo tocmai a ieșit pe ușă urlând că sunt complet problematică.Da am niște urme de lacrimi în ochi pentru că mi-e dor de anumite momente și în situații de stres îmi solicit foarte mult empatia și dorul. Dar sunt bine. Mă bucur de vară,atât cât se poate bucura cineva care detesta vara, dat fiind faptul că și vara pare să mă urască. În fine,sunt chiar bine. M-am angajat și încerc să rămân în picioare. Am mers și la bazin și am făcut insolație.Dar am învățat să calc apa ceea ce este fascinant pentru cineva care era să se înece la 1.82m în apa de 1.85m. Stăteam și mă gândeam...că poate o să ajung pe la munte. Asta în cazul în care salariul o să existe și o să fie îndeajuns.Ce fac...? Îmi irosesc timpul pe aici...O să citesc o carte.Tocmai am terminat "Citadela"... S.A.M.D


Ce ajung să răspund? BN !


După binele meu sintetic și uscat,urmează concretul. Respectiv doleanța omului de la persoana mea. Nu conta ce fac. Nu contează aproape niciodată. E doar un propulsator ieftin și josnic către o cerere amânată. Îl zic și eu îl zici și tu, îl spunem toti. Dar e absurd. Încearcă să spui cuiva odată ceea ce faci. Ai să ai reacția mea: Nu îi pasă!


Zâmbesc