Plesni-ţi-aş piticul!

Te simt confuz,cititor semi-plictisit-semi-curios-semi-amvazuttotceseputeapefacebook. Oare la ce face referire cuvântul PITIC? E legat de liliputani? E legat de membrul unei formaţii? Poate este ceva cu o conotaţie erotică pentru inhibaţi şi complexaţi. Nu. Este vorba, desigur, de PITICUL din căpşorul fiecăruia dintre noi. Acel pitic mai mult sau mai puţin suportabil, mai mult sau mai puţin prezent, mai mult sau mai puţin ciudat,diferit,complex,abstract,idiot. E acolo cu noi de când ne naştem până când ne stinge becul în cutiuţa cu surprize. Spre deosebire de îngeraşul păzitor, fratele lui piticul-de-după-dulap ce te vede atunci când nu eşti cuminte, Moş Crăciun, Zâna Măseluţă, iepuraşul de Paşti şi întreaga listă de prezenţe senzorial absente din viaţa noastră, Piticul neuronal,l-aş numi, nu ne părăseşte niciodată. Lămurit? Mergem mai departe.


Astăzi voi discuta despre Piticul Social
La bine şi în special la rău, eu sunt cu piticul meu! 


Ai observat vreodată reacţiile oamenilor de lângă tine?Le-ai cunoscut piticul? E destul de basic treaba: ne simtem bine împreună, ne simtem trişti particular.Să nu exagerez, nu este 100% valabilă această ipoteză, dar să fim serioşi apare în mod repetat. 
Ca să fim corecţi până la capăt hai să divizăm poporul în 3 categorii de pitici:
Piticul I: Când sfinţii vin!- este compusă dintr-un număr foarte apropiat de 0. Nu o să ii discutăm pe aceştia, nu am avea de ce, eu personal le respect existenţa, le regret numărul infim şi le doresc toate cele bune. 
Piticul II: Nesimţiţii...cu obraz!- Aştia mulţi cărora nu le pasă mereu sau de oricine, dar la o adică nu refuză să ofere o mână de ajutor celui în cauză. Ei pot să fie blânzi sau indiferenţi, reci sau calzi, acolo sau în altă parte. Sună egoist,dar nu este. În fond, aceşti oameni formează echilibrul societăţii acesteia axate pe un dezaxat feroce. Bravo vouă,celor din categoria de mijloc,dar fără 'cum laude'. Nu bravăm cu bunul simţ.
Piticul III: Ferească-te Sfântul!- Ai nevoie de ajutor,te ignoră sau te ajută în exces. Te fac să te simţi prinţ sau cerşetor, te îngroapă-dezroapă-şi îngroapă la loc. Aceştia sunt monstre ale ipocriziei, falsităţii şi blocajului cognitiv.
Ar fi în stare să se bucure de problemele omului cu zâmbetul satisfacţiei de a mai putea înfunda sau desfunda pe cineva. Ei sunt Dumnezeu şi fără ei pământul nu-şi mai face rotaţiile.Mda.


De ce acceptăm Piticul Social defect?
Nu te pune cu Piticul prost, goliciunea casei sale l-a relaxat!


Există numeroase motive pentru care acceptăm rebuturile în societate. Primul ar fi desigur evidentul-nu ai unde să-i trimiţi şi nici dreptul. Apoi, ce să faci când aştia se-nmulţesc cu rapiditatea musculiţei de ţuică şi dispar mai lent ca Ming(http://en.wikipedia.org/wiki/Ming_(clam) . Lăsăm pitici în pace pentru că ni se spune că nu avem ce să facem, poate că noi suntem aia ciudaţi, să îi înţelegem în tot felul de situaţii ce nu au nici macar o legătură cu realitatea în sine. Îi înghiţim poate pentru că suntem laşi sau poate prea plictisiţi să mai deschidem gura.Uneori e vorba de situaţie, alteori de contextul trecut sau recent. Uneori pur şi simplu nu dăm doi bani pe piticul cuiva. Diverse.
Sunt aproape convinsă că dacă aş putea să scot piticul cuiva afară din încăperea sa uneori mult prea îngustă, lumea ar fi mai frumoasă. Vise.
Şi nu e de glumit cu piticii ăştia, nu! Pitici ca ăştia au ucis oameni, au cauzat daune, au destrămat familii, şi-au bătut joc de persoane nevinovate, au manipulat şi aşa mai departe. Mic mic,dar dă cu tine de nu te vezi! Dar îi acceptăm. Majoritatea pentru că am cedat nervos şi am ales să ne trăim viaţa particular. Bravo din nou.


Ce ne facem cu Piticul?
Ei bine, plesni-ţi-aş piticul! 


Da,pot face asta. Pentru că nu este normal să întreţinem şi susţinem imbecilitatea socială.Pentru că nu este normal să simţi că păşeşti pe cuie atunci când un pitic nevrotic te face să te simţi rău. Pentru că o să te simţi infinit mai bine atunci când piticul tău nu a fost ignorat ci susţinut pentru o cauză nobilă ca: plesnirea oligofrenilor cu facultate. Palmele morale prind bine. Dacă nu inculpatului atunci ţie. Totuşi este ceva mai mult decât nimicul frustrant al consumului constant de bullshit-uri din partea unor subclasaţi. Curaj!


Să nu cedăm ostaşii mei de seamă! Fiecare zi de 'azi' e zi de plesnit. Scrie dreptatea pe dosul palmei şi loveşte moral,nu fizic,un pitic!